Apa are o deosebită importanţă pentru organismul uman, reprezentând mediul în care se desfăşoară toate procesele biologice specifice. Este un compus indispensabil vieţii. Pierderea a 10% din apa organismului provoacă moartea. Mai mult decât atât, apa reprezintă aproximativ 70-75% din greutatea totală a unei persoane adulte, iar la nou-născuţi poate ajunge chiar la 80%. Procentul cel mai mare de apă se află în sânge, creier, muşchi, rinichi şi plămâni (75-80%). Ţesuturile osos, cartilaginos şi adipos (gras) conţin între 20-30% apă.

În organism, apa îndeplineşte multiple funcţii:

• participă la digestia alimentelor;
• dizolvă substanţele nutritive pe care organismul le primeşte prin hrană, le transportă la celule unde sunt metabolizate şi apoi transportă resturile rezultate la organele de eliminare: rinichi, intestin gros, piele, plămâni;
• menţine constantă temperatura corpului;
• participă la metabolizarea şi eliminarea toxinelor; întreţine funcţionarea normală a inimii şi circulaţia sângelui;
• asigură funcţionarea ţesutului muscular, a sistemului osos, a ţesutului cerebral şi a sistemului nervos.

Pentru menţinerea funcţiilor vitale precum şi a sănătăţii, un adult trebuie să consume zilnic 2-3 litri de apă în funcţie de activităţile fizice şi condiţiile climatice. Anual el introduce în organism aproximativ 1.000 litri de apă sau 60.000 litri într-o perioadă medie de viaţă.

Pentru a evita pătrunderea în organism, o dată cu această cantitate de apă, a unor compuşi dăunători sănătăţii este absolut necesar ca apa potabilă să fie pură. Această cerinţă este fundamentală pentru a asigura o sănătate bună.
Organizaţia mondială a sănătăţii (OMS) a inclus apa în cei 12 indicatori de bază ai stării de sănătate. Conform statisticilor comunicate, în prezent, 80% dintre bolile contemporane sunt în legătură directă cu apa potabilă.

Multe persoane consumă apă minerală drept apă de băut, însa apele minerale nu sunt un înlocuitor al apei de băut. Celula umană preia substanţele minerale de care are nevoie din alimente. Aceste substanţe sunt compuşi anorganici preluaţi din sol de către plante şi utilizaţi de acestea în procesul de fotosinteză pentru formarea substanţelor nutritive ce hrănesc omul.

Doar astfel de minerale pot fi asimilate de organism. Cele din apă nu prezintă importanţă fiziologică şi, în funcţie de predispoziţia organismului, se depun în rinichi, vezica biliară, ţesutul cerebral etc. La persoanele cu un consum ridicat de grăsimi, calciul şi magneziul se pot depune pe pereţii vaselor de sânge conducând la arteroscleroză şi îngustarea vaselor sanguine. Consecinţele sunt: creşterea tensiunii arteriale şi complicaţiile cardiace, pulmonare sau cerebrale. Apele minerale intră în categoria apelor balneoclimaterice si au o utilizare specială şi o anumită destinaţie în funcţie de afecţiunea pentru care sunt recomandate.

Există semnale de alarmă din ce în ce mai dese referitoare la calitatea apei şi la efectele nocive pe care le poate avea poluarea apei asupra sănătăţii omului. Omul asistă incapabil în faţa anumitor fenomene de impurificare.

Poluarea se produce atunci când, în urma introducerii unor substanţe determinate – solide, lichide, gazoase, radioactive – apele suferă modificări fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sănătatea publică, pentru viaţa acvatică, pentru pescuitul industrial, pentru industrie şi turism.

Circuitul apei în natură: în atmosferă există tone de impurităţi pe care ploaia le antrenează şi le aduce pe pământ, iar anii de dezvoltare tehnică a industriei şi agriculturii au intensificat poluarea surselor de apă.

Apele de suprafaţă (râuri, lacuri) primesc o mare cantitate de ape reziduale care conţin poluanţi biologici şi chimici (organici şi anorganici). Acestea ajung şi în solul din jurul lacurilor sau dea lungul râurilor influenţând mediul din zonă. Apele subterane, se purifică doar parţial de poluanţi prin sol, iar filtrarea industrială reţine doar o parte din compuşii nocivi pentru organism. Nici fierberea apei nu reprezintă un mijloc de a elimina poluanţii, pentru că nu se elimină decât o mică parte dintre bacterii, viruşii şi poluanţii chimici rămânând şi ei în apă. Prin clorinare apa este dezinfectată, însă poluanţii chimici rămân, iar clorul dăunează sănătăţii, afectând în special copiii.

De asemenea, în apa potabilă pot ajunge poluanţi şi din conducte dacă acestea sunt din plumb, cu clorură de vinil sau alte materiale cu proprietăţi cancerigene.

Poluarea biologică a apei are drept consecinţe transmiterea hidrică a unui număr mare de boli infecţioase, de cele mai multe ori cu caracter epidemic.
Apa de băut poate vehicula diverse microorganisme, cum sunt: bacterii patogene şi viruşi sau alte organisme (protozoare sau paraziţi) care prezintă un risc deosebit pentru sănătatea omului.

1. Agricultura intensivă duce la poluarea rezervelor de ape subterane din regiunile respective cu nitraţi şi pesticide, insecticide, fungicide, substanţe extrem de periculoase pentru sănătate.

2. Industria chimică poluează apa cu substanţe chimice periculoase, cu capacitatea de a se acumula în sistemele biologice şi în lanţul alimentar (bioacumulare) şi nu pot fi descompuse în mediul înconjurător (sunt persistente). Apele reziduale industriale provin de la diferite întreprinderi industriale ca urmare a folosirii apei în scopuri tehnologice sau la salubritate şi/sau răcire. Ele pot fi bogate în microorganisme (industria alimentară), dar cel mai adesea au un conţinut crescut în substanţe chimice potenţial toxice.

3.Depozitele de gunoaie: diferiţi poluanţi se scurg în rezervoarele de ape subterane: acizi, poluanţi organici, metale grele, etc. Incinerarea gunoaielor municipale periculoase şi a deşeurilor medicale contribuie la degradarea sănătăţii şi a calităţii mediului. Practic incinerarea face o redistribuire a substanţelor toxice în aer, apă şi pe pământ.

4. Sistemul de distribuţie a apei potabile
Apa poate fi poluată şi din ţevile deteriorate:
– dacă ţevile conţin plumb, atunci acest metal otrăvitor poate ajunge în apa potabilă;
– apa din pânza freatică poate fi poluată dacă ţevile de canalizare sunt blocate sau nu funcţionează în mod corespunzător;
– tevile din cupru sau cele din fier acoperite cu cupru nu ar trebui folosite când valoarea PH-ului este mai mica de 7 iar nivelul COT (carbon organic total) mai mare de 1.5 mg/l apă. În această situaţie este foarte posibil ca o cantitate otrăvitoare de cupru să fie spălată de ţevi şi conducte din cauza coroziunii rapide.
În cantităţi mari, cuprul reprezintă un risc asupra sănătăţii, în special la copii.
– învelişul corodat al ţevilor de fier duce la apariţia fierului în apa potabilă.

5. Duritatea apei
În ciclul natural al apei, substanţele minerale sunt spălate de apa de ploaie, în special substanţe cum ar fi oxidul de calciu (varul), ghipsul şi sulfatul de magneziu. În funcţie de componentele solului şi de cantitatea de apă din ploi, acestea se regăsesc în cantităţi variabile în apă. O cantitate mare de minerale prezente în apă indică un nivel mare a durităţii apei, prin urmare apa minerală este o apă dură ce nu poate fi considerată ca apă bună de băut.

6. Utilizările casnice: fac să ajungă în apa subterană prin intermediul exfiltrărilor din tancuri septice sau canalizării neetanşe apele uzate fecaloid-menajere.

7. Apele reziduale comunale rezultă din utilizarea apei în locuinţe, instituţii publice, băi, spălătorii, spitale, scoli, hoteluri, unităţi comerciale şi de alimentaţie publică etc. Principala lor caracteristică constă în încărcarea lor microbiană. Unele ape reziduale, comunale mai ales, în ultimul timp, sunt încărcate şi cu substanţe chimice utilizate în gospodarie (detergenţi).

Efectele apei magnetice asupra organismului :

 Cercetările au arătat că oamenii care beau apă magnetică se îmbolnăvesc mai rar, se vindecă mai uşor, iar din punct de vedere psiho-fizic au o mai mare vitalitate.

Dacă apa îmbogăţită magnetic se bea regulat, efectele vor fi vizibile deja după câteva săptămâni, atât la persoanele sănătoase cât şi la cele bolnave. Cercetările despre influenţa apei magnetice asupra organismului uman în timpul epidemiilor masive, precum gripa, au dus la concluzia că persoanele care folosesc apa magnetică pentru băut se îmbolnăvesc incomparabil mai rar  decât cei care nu folosesc astfel de apă.

În afara îmbunătăţirii capacităţii de apărare a organismului (imunitate generală), utilizatorii apei îmbogăţite magnetic au raportat şi accelerarea proceselor de vindecare în cele mai diferite tipuri de boli : au fost constatate efecte extrem de benefice ale  acestei ape asupra pielii, mai ales când e vorba de alergii, eczeme, psoriazis, precum şi bolile alergice ale căilor respiratorii ; o influenţă extrem de pozitivă asupra sistemului cardio-vascular şi înainte de toate , micşorează hipertensiunea ; rezultate foarte bune în dereglările şi bolile organelor digestive şi a sistemului osos (modificări degenerative, artrită şi artroză).

Astăzi în toate centrele de reabilitare din Rusia se foloseşte apa magnetică ca mijloc de ajutor medical, nu numai pentru băut şi pregătirea hranei, ci şi sub formă de comprese sau băi de vindecare.